Maramures

Alte taramuri de vis

Pensiunea la care am ramas peste noapte, in Ocna Sugatag si care era in apropierea lacurilor sarate pe care doream sa le vizitam a doua zi.
Lacurile sarate din zona de munte ....Grupa nordica a Carpatilor Orientali (Ocna Sugatag si Costiui) , noi le-am vizitat pe primele (sper ca elevii sa-si mai aduca aminte de ele in clasa a VIII- a)
Manastirea Barsana-Manastirea „Soborul Sfintilor 12 Apostoli” este situata la 22 de km sud-est de municipiul Sighetul Marmatiei.

Maramures

Sighetul Marmatiei

Am ajuns la Sighetul Marmatiei pe la amiaza. Orasul, situat la confluenta Izei cu Tisa, este centrul cultural si economic al Maramuresului istoric. Memorialul victimelor comunismului si al rezistentei era deschis iar dupa ce am platit o taxa de intrare, insotiti de un ghid, am facut turul inchisorii. Informatiile si locurile prezentate de ghid, ne-au facut sa avem pielea de gaina si sa ne inchipuim pentru cateva momente durerea si zbuciumul avut de acei oameni inchisi pentru ca aveau alte vederi decat cei aflati atunci la putere.
In 1950 - la inchisoarea din Sighet sunt intemnitati tinerii opozanti liceeni, ministri, sefi de guvern, liderii partidelor istorice, generali, academicieni si oameni de cultura, episcopii bisericii greco-catolice, opozanti ai instalarii comunismului in Romania.


Lupta pentru libertate, pentru libera exprimare a gandurilor si pentru o viata mai buna a fost pusa la grea incercare. Marilor nostri oameni de litere si istorie, le-au fost interzise zeci de volume. Lui Nicolae Iorga i-au fost interzise peste 200 de lucrari, lui Eminescu peste 30,
lui Goga peste 20 si lista poate continua.


Celulele mici, paturile reci, peretii ingusti erau tot ce mai aveau acei ce zeci sau sute de zile sau aflat incarcerati in nordul tarii. Curtea interioara, stajuita de ziduri inalte era la fel de mica.La iesire am avut ocazia sa stam de vorba cu cativa din cei care au avut parte de astfel de umilinte.Ei pot spune ca au inviat a doua oara.Acum acele ziduri vechi ne pot face pe noi sa intelegem mai bine istoria poporului roman.

Maramures

Certeze - Huta Certeze

Ce am fost ... si ce am ajuns...!
Comuna Certeze se afla in depresiunea Oasului ,la poalele muntilor cu acelasi nume. O comuna cu aproape 5000 de lociutori.O comuna mare. Si mare(sau nu?) a fost si perioada cand, zeci de sateni (impreuna cu primarul-asa am auzit) au parasit satul si au plecat la munca in Franta, Italia, Spania. S-au intors si au schimbat complet infatisarea satului romanesc, l-au transformat in...



De la casa simpla, in care intrai cu capul plecat, acum au aparut vilele cu doua sau trei etaje in care intrii cu masina cu tot. Una mai somtuoasa ca alta (parca s-au dat la intrecere:ba a mea e mai frumoasa, ba a mea e mai mare...).

Maramures

Cimitirul Vesel -Sapanta

Săpânţa este situata in judetul Maramureş, la poalele muntilor Gutâi, la confluenta raului Săpânţa cu Tisa, la 18 km de Sighetul Marmaţiei. In prezent are aproximativ 3300 locuitori.

Localitatea Săpânţa este atestata documentar din 1373. Săpânţa a devenit cu adevarat cunoscuta in Romania si in strainatate datorita Cimitirului vesel din localitate.



Este opera meşterului Stan Patrasu. Crucile gravate şi colorate de meşterul Stan Pătraş şi de ucenicii săi reprezintă ironic, dar fără răutate, viaţa celui răposat, atât prin realizările sale, cât şi prin obiceiurile rele ale acestuia, aceasta conferindu-i o notă de originalitate deosebită şi unicitate în întreaga lume.



Culoarea aleasa de Stan Ioan Patras este albastrul. Aceasta culoare a fost numita "albastru de Sapanta" si este putin diferita de albastrul de Voronet.






Cele mai multe epitafuri sunt scurte, in general fiind alcatuite dintr-un numar de versuri care difera intre 7 si 17. Sunt insa si cateva ale caror cuprins se intinde si pe versoul crucii si la acestea numarul versurilor se dubleaza. Versurile sunt simple, spontane si scrise in grai maramuresean, de multe ori granmatica fiind neglijata. Fiecare cuprinde in cateva versuri numele si ceea ce a fost esential in viata celui de sub cruce.

Cu desenele si poemele lor Stan Ioan Pătraş si Dumitru Pop Tincu au reusit sa recreeze un intreg sat si au dat oamenilor o a doua viata dupa moarte.

Legenda spune ca atitudinea vesela in fata mortii este un obicei al Dacilor care credeau in viata vesnica iar moartea pentru ei era doar trecerea spre o alta lume. Ei nu vedeau moartea ca pe un sfirsit tragic ci ca pe o sansa de a intilni zeul suprem Zamolxe.

Cele mai mult de 800 de cruci pictate constituie o arhiva vasta care prezerva istoria locuitorilor din Săpânţa.
Un celebru epitaf este:

Sub aceasta cruce grea
Zace biata soacra-mea
Trei zile de mai traia
Zaceam eu si cetea ea
Voi care treceti pa aici
Incercati sa n-o treziti
Ca acasa daca vine
Iarai cu gura pa mine
Da asa eu m-oi purta
Ca-napoi n-a inturna
Stai aicea draga soacra-mea.

Alte poeme:

De cu tanar copilas
Io am fost Stan Ion Patras,
Sa ma ascultati oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni.
Cate zile am trait
Rau la nime n-am dorit,
Dar bine cat am putut
Orisicine mi-a cerut.
Vai saraca lumea mea
Ca greu am trait in ea

Aici eu ma odihnesc
Si Pop Gheorghe ma numesc
Ca un brad frumos din munte
Eram la parinti in curte
Tinar si de omenie
N-a fost multi in sat ca mine
Cand armata am terminat
Masina mi-am cumparat
Si-n toata tara am umblat
Preteni multi eu mi-am aflat
Preteni multi si de omenie
Asa cum mi-o placut mie
Cand a fost sa fecioresc
In pamant eu putrazasc.