Incep prin a zice un banc:
-Buna ziua la dumitale.
-Buna ziua si la dumitale.
-Ce mai faci, cum o mai duci?
-Nu asa bine in ultimul timp, sunt bolnava, am febra, tusesc, mi-e rau, ma dor plamanii si parca toate oasele.
-Cum asa? Din ce cauza? De ce suferi?
-Cred ca am un virus care nu ma lasa in pace. Ii zice OM SI MA MANANCA PE DINAUNTRU. Ceva nu e in regula.
-Ah, am inteles. Nu te speria ARE SA-TI TREACA.”
Si de aici incepe povestea (sau realitatea), la gura sobei, pe asfintit:
Batranul Pamant, cu apele (mainile) murdare, cu paduriele (hainele) sfasiate, cu toate ale lui ravasite, sta de vorba cu fii sai (dupa o introducere mai lunga sfarseste prin a zice):
-Da, imi apartineti, sunteti ai mei, va iubesc si va ofer ca orice alt parinte tot ce am: aer, apa, hrana, imbracaminte, va educ, va pun painea in mana, va ofer o casa si mai departe voi ce faceti? Unii sunteti ascultatori, dar putini, cei mai multi nu ascultati sfaturile pe care vi le-am dat si atunci incotro se indreapta soarta voastra si a mea?
Sunt din ce in ce mai bolnav si in cele din urma voi merge la medic, sa ma vindec, iar daca va fi nevoie sa-mi amputez o parte din mine o voi face. Voi inlatura ceea ce imi dauneaza, voi arunca la cos tot ceea ce imi face rau, si ma voi vindeca, dar atunci voi unde veti fi?….
Va iubesc, haideti sa fim o familie frumoasa si fericita. Toate ale mele ale cui sunt, ale cui vor fi? Ale voastre. Aveti grija de ele, pentru voi, pentru copiii vostri, pentru nepotii vostri.
Si inchei cu un ultim sfat, un proverb romanesc: NU LASA PE MAINE CE POTI FACE AZI si zic mai departe S-AR PUTEA CA MAINE SA FIE PREA TARZIU.
Noapte buna tuturor, voua celor 6 354 671 298 de fii si fiice ale mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu